Imi imaginez ca mi-as dori o clipa, de-o eternitate, care sa-mi fericeasca sufletul, prin simplitatea ei.
Mi-ar placea un amestec de simturi... de sunete, de mirosuri, de atingeri...
Imi doresc un apus cand sa imi plimb sufletul pe plaja.
In stanga mea, ar fi faleza cu multe, multe cafenele, cu pervaz de flori... un usor zumzet de vioara se aude de acolo. Aroma cafelei imi infunda nasul.
Mai fac un pas si privesc catre bulgarele de foc ce se stinge in mare... parca si auzi cum sfaraie... dar nu sunt decat valurile ce se sparg de digul pe care stau pescarii.
Vine un miros de sare, de apa albastra... Simt nisipul umed de sub picioare, si mana ta calda ce se ascunde in palma mea.
Imi place rochia ta alba cum se zbate in vantul cald, ce-a mai ramas din vara.
[...]acum sunt doar idei pentru un moment... Dar e momentul meu de fericire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu