Follow by Email

joi, 26 august 2010

Lumea mea intr-o secunda...



Imi imaginez ca mi-as dori o clipa, de-o eternitate, care sa-mi fericeasca sufletul, prin simplitatea ei.
Mi-ar placea un amestec de simturi... de sunete, de mirosuri, de atingeri...
Imi doresc un apus cand sa imi plimb sufletul pe plaja.
In stanga mea, ar fi faleza cu multe, multe cafenele, cu pervaz de flori... un usor zumzet de vioara se aude de acolo. Aroma cafelei imi infunda nasul.
Mai fac un pas si privesc catre bulgarele de foc ce se stinge in mare... parca si auzi cum sfaraie... dar nu sunt decat valurile ce se sparg de digul pe care stau pescarii.
Vine un miros de sare, de apa albastra... Simt nisipul umed de sub picioare, si mana ta calda ce se ascunde in palma mea.
Imi place rochia ta alba cum se zbate in vantul cald, ce-a mai ramas din vara.
[...]acum sunt doar idei pentru un moment...  Dar e momentul meu de fericire...

miercuri, 18 august 2010

Multumesc


Destinul... ce forta ciudata a naturii. Te loveste cand nu te astepti, mai imprevizibil decat orice fenomen bizar ori nu. Si pe langa asta, efectul sau este asa de puternic, ca parca-ti vine a crede ca totusi acolo Sus este cineva care are un plan mult mai elaborat si mai vast temporal, decat crezi tu ca cineva te-a indmnat sa cobori la brutaria din colt sa iti iei gogosi.
Pe de alta parte ar putea sa nu fie mana destinului. Ci doar coincidenta. Ce daca eu am sperat mereu sa se intample asa, caci atata timp cat am incercat tot felul de idei, ca doar-doar aduc la bun sfarsit un plan, n-am avut sorti de izbanda. Si acum tam nesam... s-a intamplat.
Am cautat in viata mea o singura persoana pe care am pierdut-o de foarte mult timp. Mi-am dorit intotdeauna sa reintalnesc aceasta persoana, si sa ii spun cat de mult a insemnat pentru mine, desi inca este acolo unde trebuie, pentru ca nu mi-ar putea fi indiferenta nici intr-o mie de vieti. Nu de alta, dar cand aveam nevoie, a fost acolo pentru mine ca sa am cui spune Mama - si isi merita titlul; cand nu stiam ce sunt alea haine, ea era acolo si imi asorta blugii cu tricoul; cand imi foloseama degetu' aratator sa ma "uit" in nas, ea era acolo sa ma invete bunele maniere; cand mi-era foame, ea era acolo sa incalzeasca mancarea; cand aveam proiecte de facut la scoala, ea era acolo sa isi piarda noptile, ca eu sa fiu cel mai bun.
Sunt foarte multe lucruri pentru care ar trebui sa multumesc acestei persoane. Ma uit la mine acum, si imi dau seama cat de multe aspecte din felul meu de a fi, i se datoreaza ei. Totusi, am avut mereu un regret, ca dupa ce a plecat, a uitat sa se mai intoarca din cand in cand sa vada ce se intampla cu opera ei de arta. Nu caut sa ma dezumanizez, folosind figuri de stil, insa ea chiar parea un bijutier ce slefuia continuu o singura piatra rugoasa.
Ma bucur pentru tot. Am invatat in viata sa fiu fericit, oricat de putin ar dura momentul; pentru ca asa simt ca s-a intamplat cu noi: prea putin timp am avut parte unul de celalalt.
Si pentru tot ce am scris mai sus, sin alte inca 99,9% din cate ar fi trebuit sa mai scriu, spun MULTUMESC. Meriti asta, la fel cum meriti si pe mine asa cum sunt azi. Si tu ai contribuit la asta!

luni, 16 august 2010

Suport tehnic: Mai incearca!

Bai, n-am mai scris de mult pe blog... Dar de azi zic sa incep iar sa astern ganduri pe foaie... sau pe lcd, ori ce aveti voi la monitorul de la calculator. Acum insa vreau sa zic doar atat: DE O ORA INCERC sa ma loghez pe blog. Greaseala era a mea bineinteles, dar Doamne, daca vrei sa gasesti ajutor la Blogspot Support, dracu sa ii ia cu toate draciile lor, ca pe cuvant de nu afli cum ajungi pe luna dar raspunsuri la ce trebuie, ioc! Si in sfarsit am reusit sa ajung unde trebuie si sa ma bucur ca am avut un moment in care mi-am dat seama ca gresesc, si mai ales ca am realizat care este greseala. Oricum, am vrut sa scriu despre altceva, dar mi-am dat seama ca nu pot sa trec cu vederea faptul ca orice Suport Tehnic de la orice companie, site, institutie, si asa mai departe, defapt nu te ajuta cu nimic. Nu imi dau inca seama daca am dreptate in totalitate, insa eu doar de asa ceva m-am lovit: unde cauti ajutoru, ceea ce vrei tu sa stii, nu se alfa printre raspunsurile lor. Asa ca la naiba cu toate Suport Department - urile. Data viitoare, incep sa scriu ce trebuia defapt sa scriu azi.
Si pentru ca nu inteleg de ce nu pot sa incarc o poza... imi bag picioarele oficial, in el de blogspot.com. Asa! Acum sunt mult mai fericit. Nu foarte, dar mai fericit!