S-am facut 23 de ani... eee... veni si varsta asta... Cand o sa fiu mare as vrea sa fiu... asa spuneam cand eram mic! Cu siguranta n-am ajuns nici cine si nici unde vroiam sa fiu. Dar e bine si aici si asa! Si-o sa ma mint ca mai am timp... dar cred ca nici nu mai vreau sa fiu cine si unde imi doream! Mda... asa cred... Am lasa in urma aproape 8000 de zile, zeci de locuri vizitate, foarte multe nopti nedormite, o groaza de oameni cunoscuti, multi prieteni noi, la fel de multi pierduti, zile intregi pe platori de filmare, liceu si bancile facultatii, zeci de cluburi, puburi, cafenele, baruri, parcuri carora le-am calcat pragul, tone de dulciuri mancate, sute de ori cand am zis te iubesc, mii de ori cand am gresit, si la fel de multe dati cand nu am regretat... asta e in mare bilantul anilor scursi... asta e ceea ce a contat... Si daca pana acum nu v-am aratat indeajuns cat de mult contati pentru mine, va spun acum multumesc tuturor prietenilor si prietenelor care v-ati impartit cu mine zilele, noptile, tigarile, coca-cola, adidasii, tricourile, paturile, ideile, visele, bomboanele si restul; multumesc pentru tot sprijinul acordat, si pentru ceea ce m-ati invatat. Stiu... suna ca un speech, dar consider ca am castigat premiul cel mare: experienta de viata, fericire, bucurie, educatie, bun simt, dar mai ales faptul ca mi-am desavarsit o personalitate si un fel de a fi care e departe de prost gust, avaritie, perfidie, si cat mai aproape de bun simt, romantism, copilarie, ambitie. Si daca spuneam ca poate nu am ajuns asa cum imi doream, un lucru am indeplinit: am invatat ca tot ce inseamna bani nu are valoarea oamenilor, a momentelor cand suntem impreuna, a sentimentelor, cuvintelor, sau locurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu