marți, 5 octombrie 2010

In casa catre acasa...

E normal... e s-asa si asa... Patru pereti, ii spunem locul unde dormim... Nu e acasa, dar in definitiv, a fost vreodata, undeva, acasa? Si defapt cred ca aici ar putea fi mai acasa decat in oricare alt loc in care am locuit. E mai important ca imi caut fericirea si ca gasesc linistea atunci cand intru in acel apartament. Nu mi-este teama sa deschid usa lui... si asta e bine. Mi-este mai greu, dar sunt mai bucuros... si poate voi fi si mai fericit. Candva voi fi ACASA!

Un comentariu:

Anonim spunea...

Esti asa senisbil....o sa vina ziua cand nu o sa ne mai amintim clipele astea in care am suferit ,at o sa avem casa noastra ,viata noastra ....dar pana at....