Follow by Email

miercuri, 16 decembrie 2009

Iarna... pastreaza vara in suflet!



Iarna e prea rece pentru a fi singur. E prea multa zapada ce o dezgheti doar in doi - stiu doi fulgi de nea ce s-au topit intr-un sarut! Ea aprinde siraguri de luminite colorate doar ca sa-ti incalzeasca sufletul. Hmmm... ok. Hai sa o lum de la capat! Mai ieri - a lalta' ieri priveam dimineata pe geam asa cum faceam cand eram copil, in casa bunicilor. Parca si acum imi amintesc mirosul de paine coapta in soba, ce ma ridica din pat dimineata... tipetele copiilor de pe ulita... mainile bunicii cand ma infofolea ca sa nu racesc... geamurile aburite de nasul lipit de ele... Tin minte colindele cu care trezeam vecinii seara de seara... atat de multa veselie, atat de multa bucurie si atat demulta dragoste emana iarna. In timp am descoperit ca iarna asta vine cu tot cu mocirla de afara dar si din sufletul oamenilor... pe masura ce cresti nu te mai bucura , neaparat, Mos Craciun care vine cu salba plina... Dar inca mai cred ca asta-i anotimp frumos, si poate naste pasiuni la fel ca vara, sau primavara... sau toamna! Doar tine minte: Iarna e prea rece pentru a fi singur... Topeste zapada intr-un sarut!

Niciun comentariu: