Follow by Email

marți, 11 august 2009

Caractere imbibate in orgoliu...


Suntem oameni... facem bine, facem rau, gresim, avem dreptate... dar orice am face tinem cont de orgoliu. Nici pentru cel mai infim lucru pe care il decidem, nu stam cu mintea limpede. Tinem cont de orgoliu! Stii ca am dreptate. De cate ori n-ai vrut sa spui ceva, si te-ai oprit... in mintea ta se plimba ideea ca de ce sa faci tu primul pas?! Cum dracu', de ce??? Pai daca vrei ceva, ar trebui sa nu iti pese daca orgoliul tau e ranit. Doar nu iti injosesti demnitatea! Daca n-as sti mai bine, ti-as lua apararea si as spune ca faci confuzie intre demnitate si orgoliu. Nu... nu incep o discutie interminabila! Nu vreau sa fac asta... Astazi, ma gandeam, de ce ne ferim sa spunem ce gandim, ce vrem, cum vrem si catre cine se indreapta ideile noastre? S-ar putea sa imi dai dreptate cand spun ca ori nu iti pasa prea mult de ceea ce vrei, ori ca ceea ce vrei... nu prea e defapt ceea ce vrei! Si eu fac la fel, n-o sa te mint. Nu-ti spun tot ce vreau sa zic, nu-ti spun ce simt, nu dezvalui ce mi-ar placea, ma prefac ca nu inteleg doar ca sa aud din gura ta exact cuvintele care imi plac... orgolios al dracu', stiu! Dar e o diferenta... ce nu spun in cuvinte exprim prin felul meu de a fi! Si tu intelegi... ca stiu ca te duce capul! Concluzie... mandria asta n-o sa-ti aduca niciodata glorie! Vom pierde alaturi de ea, poate tot ce e mai bun in viata noastra!

Niciun comentariu: