De azi imi impart singur cei opt pereti monotoni ai celor doua camere nou gasite... Da, adresa noua, pereti reci, camere goale... Cred ca ar trebui sa fiu ceva mai vesel pentru norocul de a nu sta in strada... dar nici nu-i casa mea, nici nu o impart cu cine imi doresc si nu fac altceva decat sa imi hranesc o nevoie. Si cum ramane cu ce vrea sufletul meu?? Cum ramane cu verdele meu pe pereti, cu parfumul tau pe cearceafurile noastre, cu bucataria pentru ea, cu gradinita pentru mine, cu catelul nostru din fata casei, si cu prietenii in serile de sambata la noi acasa?! Destinul meu nu e sa am un suflet plin cu camere goale! Draga casa, ia asculta aici: sa stii ca nu te iubesc, nici macar nu tin la tine... dar iti multumesc ca ma adapostesti! Sa mai stii, ca te voi parasi cu prima ocazie cand voi afla unde e acasa, si sa nu imi ceri nici macar o secunda in plus. Asta-i doar o adresa noua... dar pentru tine sunt in acelasi loc unde ma pastrezi mereu, cand te gandesti la mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu