Emotii de toamna

"A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

         Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta."

                                     Emotie de toamna - N. Stanescu

Am dormit ieri cam toata ziua. (Ca sa stiti mha de ce nu va raspundeam la telefon cand voi sunati ca nebunii) Doar pe la amiza m-am trezit... vroiam sa intreb ce zi este. Si-am aflat, ca e 1 septembrie. Da, asa am zis si eu: opaaa, a venit toamna. Mai ti-amintesti cand iti zicea invatatoarea la scoala ca toamna e anotimpul cand se strang recoltele, se culeg viile, frunzele au voie sa lase copacii despuiati. Asa este... e frumos toamna. Da noi ne-am dat seama de aparitia ei cand a venit frigu si au inceput ploile. Dar e ok asa. Adica mie imi place si cand vremea e morocanoasa. Nu ma gandesc nici la numarat bani si nici la facut copii. (Doar la prostii va sta mintea :P) Io vreau sa ma plimb pe o vreme d-asta: sa-mi pun curu' in masina si sa plec la drum. Dar nah, asa sunt eu... sa fiu mereu pe drumuri... un calator. Stai ca m-am luat cu vorba si deviem mult de la subiect. Apropo de invatatoarea de mai devreme: bai ciutanilor, am impresia ca v-ati apropiati cu pasi repezi de creta si stilou! Ca maine poimaine va intindeti coatele pe bancile claselor. Hai lasa ca o sa va placa scoala, cand n-o-ti mai fi acolo. Mie asa mi s-a intamplat. :)) Bun, deci... avem si pasari calatoare cere isi incep migratia... am zis de ploi, de frig - asta inseamna ca gata cu ultraviolete la mare, sau cu vaicareli ca te topesti de caldura cand stai doar in maiou; am zis si de roadele muncitorilor nostri agricultori care isi numara bobocii, am zis si de boboci si scoala lor. Un alt efect placut, este cel al caselor, ale caror cosuri incep sa se scalde in vapaia flacarilor ce mistuie lemnele din sobe; si ridica catre cer griul fum ca semn de victorie impotriva frigului de afara. (nu gresi crezand ca e un aspect doar al iernii). Frunzele cad... asta am mai zis. Avem si Halloween. Coconasi, am uitat ce e mai important: se da drumul la romantismul ieftin. De azi, iti iei mandra de brat, dupa ce ii oferi in prealabil o floricica, si o duci la o plimbarica in parc. E frumos pe inserat asa; prinzi din zi, sa vezi si frunzele aurite cazand, purtate de vant - ceea ce nu poate fi decat romantic, si va intindeti promenada pana in noapte, printre felinare aprinse. Si dupa ce am strivit atata rumen sub picoare, ne luam zgribuliti in brate, parca impinsi, unul catre celalalt, de vantul ce isi domina supusii copaci. Iar asta vine, cam asa:

                               Cad grăbite pe aleea                               Rumen de timiditate

                               Parcului cu flori albastre                     El se uită-n jos posac.
                               Frunze moarte, vorba ceea,               Ea striveşte foi uscate
                               Ca iluziile noastre.                                  Sub pantofii mici de lac.

                               Prin lumina estompată                         Şi-ntr-o fină discordanţă
                               De mătasa unui nor,                               Cu priveliştea sonoră,
                               Visătoare trece-o fată                            Merg aşa, cam la distanţă,
                               C-un plutonier-major.                          El major şi ea minoră…
                                                                                                   Toamna in parc - G. Toparceanu     
Eee... ma bucur ca iti place. Ca doar e asa frumos sa fii melancolic. Da pe langa asta, tine minte ca trebuie sa iti mai placa ploaia rece, vantul aspru, hainele mai groase... ca si astea tot toamna inseamna. Orice vreme, cu farmecul ei. Trebuie doar sa invatam sa gasim frumusetea din fiecare moment. Pe de alta parte, toamna poate fi sau nostalgica si melancolica. Are ceva care te rascoleste, care iti aminteste de fiecare sarut, fiecare imbratisare, orice atingere... si asta pentru ca are abilitatea de a-ti exploata cea mai mare temere: singuratatea. Acelasi sentiment l-am gasit aici :

 Cine nu are o casă acum nu-şi va mai clădi una,

Cine este acum singur, va rămâne aşa mult timp,

va veghea, va scrie şi va citi scrisori lungi

înapoi şi înainte pe bulevarde

va hoinări neliniştit, cât timp frunzele vor cădea.
                                                       traducere dupa Rainer Maria Rilke - Herbsttag (Zi de toamna)