Mi s-a intamplat acum cateva zile sa primesc o ciudata replica a realitatii: am ramas mut de uimire sa vad cum tanar fiind, devin batran... cum cei mai tineri ca mine, devin de-o seama... cum ei cresc si eu parca nu! Cand a trecut tot acest timp? Si e ciudat sa crezi ca eu sunt aceeasi oameni pe care ii vedeai pe strazi mai ieri- alaltaieri... pardon, vreau sa zic... aaaaa.... la dracu, au trecut ANI! Te intalnesti cu acei copii si iti vine a le zice sa isi vada de copilaria lor, dar nu... ei vin si iti spun tie "astupa-ti urechile", ca e greu sa iti vina a crede ce au de spus. Ai inteles? N-ai inteles nimic! Pai fii atent: eram odata ceva mai mic, si mai era cineva mai mic decat mine... cu muuuuuuuulti ani... era copilul ala care il stiam mereu la scoala, care era mereu cu cartea-n brate... si acuma vine si ma mangaie suav pe obraz, coboara pe gat si parca ma soarbe din priviri. De cand ti-a dat varsta voie sa devii femeie??? Si mai ales ce dracu se intampla cu lumea? Cand am devenit eu batran si voi batrani, cand eu eram mare si voi mici, si de cand sunt eu mare si voi tot mari? Eu unde am pierdut timpul si l-ati castigat voi?! Bine, ma declar invins... am pierdut ceva timp... acum incep sa realizez ca nici timpul si nici oamenii nu se opresc in loc cand eu ma asez pe un orologiu defect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu