E ora 1 noaptea, iar eu stau pe banca intr-un parc... N-am mai stat niciodata pe banca asta... nici orasul nu mi-este foarte cunoscut... putin spre deloc. Privesc cum tasneste in sus apa din fantana si aud caderea ei continua... La o vreme, nu mai sunt atent... privirea imi devine statica, corpul imi amorteste, iar sunetul surd devine chiar apasator. Nu fac decat sa ma gandesc la tine... imi dau seama ca te-as intinde in pat si te-as dezbraca din priviri. M-as mai juca prin parul tau. Daca as spune ca nu-mi trecea prin cap sa fac dragoste cu tine, as fi nebun! Cred ca doar la asta ma gandeam... Mi-e dor in viata mea de clipe, scurse cu repeziciune, ale iubirii neconditionate. Ma intreb oare tu ce faci... Asa imi vine cate-o data sa te iau de mana si sa te reped intr-un unghier de camera, unde sa fii doar a mea. Ma gandeam ca intr-o seara sa dormim impreuna, sa visezi in bratele mele... Ok, daca-i banca ta... n-am stiut, n-auzi ca e prima oara cand stau pe ea?! Bine... plec!
Un comentariu:
ce app bati ....chiar imi placi fata mea...:))
Trimiteți un comentariu