sâmbătă, 4 mai 2013

Bunatate. Paste fericit!

M-am tot gandit ce sa urez oamenilor dragi mie pentru aceasta sarbatoare de Paste.
Uff, ce greu imi este. Pentru ca mi-am pierdut din speranta si din credinta, in toti anii astia ce-au trecut... Poate le-am pierdut sau poate le-am transformat in nepasare, in negare. Nici nu stiu exact.
Cert este ca stau cu o fata la religie si cu o alta la prezent si, si la stanga si la dreapta, oamenii au devenit mai rai.
Albert Einstein spunea: "Daca oamenii sunt buni doar de frica unei pedepse sau in speranta unei rasplate, atunci, suntem intr-adevar o adunatura jalnica!", in timp ce Blaise Pascal spunea: "Daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul."
De fiecare data cand nasc in mine polemica religiei, am in minte aceste vorbe, ce le invart dupa cum mi-e starea.
 Cred ca vorbe si idei pot fi multe, dar cel mai important este sa faci pace cu tine, cu sufletul tau si cu oamenii. Eu am decis sa imi pun mai putine intrebari, si sa cred ca exista un Dumnezeu (care nu il leg de o relie anume si nici de reprezentatii vreuneia), de care candva eram mai apropiat, si care ma facea mai bun.
Iar urarea mea pentru voi, de Pasti, este sa va pastrati sau sa va recapatati credinta in orice va face oameni mai buni!

duminică, 21 aprilie 2013

Adevar sau provocare?



Am nevoie de o poza in care sa apar zambind. Am exersat juma' de ora in fata oglinzii, cand mi-am dat seama ca n-ar trebui sa am nevoie sa fac asta!
Poate-i de la ideea in sine, de a zambi fals, sau dimpotriva, de a arata un zambet natural?
O fi adevarat sau chiar e o provocare?


luni, 14 mai 2012

Fel si fel de oglinzi...

Ce spun eu:
Am plecat pe zi dintr-un loc ce l-as putea numi acasa, si am ajuns pe noapte intr-un oras gol si trist, unde nu-mi vad rostul.
Ce intelegeti voi:
E o noapte in care is tristutz... cam asa te-ai fi exprimat si tu.
Doar ce m-am intors si parca am ajuns... parca nici nu stiu unde am ajuns...
E ca atunci cand mergi de bezmetic, ca doar-doar ajungi la un popas. Si nu stiu de ce, da io parca am nimerit tocmai la dracu'n praznic!
Si spun asta, tocmai pentru ca am lasat, la tine, raspunsul fericirii... poate nu e doar la tine, asa cum spuneam azi... dar e acolo, acolo unde nu sunt eu acum.
N-am mai simtit de mult sa scriu, si acum o fac tocmai pentru ca am ceva de spus... am ceva pe suflet!
Maine s-ar putea sa ma obisnuiesc iar cu parfumu' orasului asta, aruncat in scarba printre strazile pustii din seara asta.
M-as putea privi-n oglinda, si as avea impresia ca vad peretele din spatele meu... si asta nu pentru ca as fi invisibil, ci pentru ca am impresia ca-s gol... gol de carne, de haine, de suflet, de tine, de mine, de mare, de sare, de idei, de toate... o fi de la oglinzile de pe aici.
In oglinzile de acolo, facute din nisip cred, vedeam des un zambet larg dus pana la urechi, vedeam lume... multa lume, vedeam un trup gol de haine si plin stari...
Si daca maine o sa simt altfel, inseamna ca nu mai ma privesc, ma uit doar in geamuri, si poate am gasit si ceva oameni in care sa arunc o privire.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Alea iacta est!

                        Niciodata saruturile nu sunt nevinovate...
       
                        Ele sunt dovada ca "razboiul" a inceput!
Importanta si valoarea unui sarut sunt infinit mai mari decat orice alt gest ce defineste relatiile interumane.


joi, 1 decembrie 2011

In tara Romaniei, azi e marti

Pana azi noapte, romanii n-aveau servicii platite corespunzator, sau pur si simplu, nu aveau servicii!
Pana azi noapte, romanii nu aveau un sistem educational corespunzator!
Pana azi noapte, romanii nu aveau un sistem medical eficient!
Pana azi noapte, romanii nu aveau pensii decente!
Pana azi noapte, romanii nu stiau pe nimeni care nu ia spaga!
Pana azi noapte, romanii vroiam sa plecam in Anglia, spania, Italia, Germania, Franta si orice alta tara!
Pana azi noapte, romanii ziceau in cor "Romania, tara asta de cacat!" sau "Imi bag picioarele in Romania!"
De ce tot continui sa spun "pana azi noapte" ?
Pentru ca azi noapte ceva dubios s-a intamplat: pentru toti romanii, Romania s-a transformat in Carpatian Garden!
Azi mancam mici, sarmale, fasole cu ciolan, bem bere, vin, tuica si strigam "Romania" cat ne tin plamanii! Si dupa ce spunem "Romania" nici nu mai urmeaza vreun "uuuuuoooo!!", ca de obicei.
CURVELOR!
Dar nu-i nimic... sunt sigur ca de maine, deveniti cu totii, aceeasi romani cinstiti, care erati pana azi noapte.
Pentru voi toti, care azi locuiti in Carpatian Garden, va spun "La multi ani, Romania!", iar pentru restul spun "La multi ani romanilor!".
Nu ma deranjeaza ca va iubiti tara, insa ma deranjeaza ca deveniti nationalisti doar cand va ingramaditi la ciolan si la potol. Nu uitati dar, ce sarbatoriti azi defapt:
"Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie v. 1 Decembrie 1918 n., decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dînșii cu România. Adunarea Națională proclamă în deosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între rîurile Mureș, Tisa și Dunăre." (extras din "Rezolutiunea Adunarii nationale de la Alba Iulia")
Nu incerc sa predau nicio lectie de istorie, incerc doar sa inteleg un fenomen: aia, din 1918, s-au adunat pe urbele oraselor pentru ca, in prealabil, infaptuisera CEVA! Voi o faceti pentru ca, in prealabil, ati scuipat, injurat si renegat Romania!
Vorba romanului zice "sa fie paine si circ", si cum painea vi-o dau astia pe strazi, laolalta cu micii, luati bancul asta sa radeti, si intelegeti din el, atat cat trebuie:
Un crestin, un musulman si un evreu povestesc cat de mare este puterea lui Dumnezeu, in credinta fiecaruia:
Crestinul: "Eram pe un vapor, deodata incepe o furtuna groaznica, valurile uriase depaseau inaltimea catargului, atunci am inceput sa ma rog fierbinte la Dumnezeu si ce credeti, pe o raza de 1km in jurul vaporului furtuna s-a oprit si am ajuns teafar la mal."
Musulmanul: "Eram in desert impreuna cu camila mea, deodata incepe o furtuna de nisip, eu si camila eram sortiti pieirii, incep sa ma rog fierbinte la Allah, si ce credeti, pe o raza de 1km in jurul nostru furtuna s-a oprit si am ajuns la oaza mult visata."
Evreul: "Eram pe strada, era sabatul, deodata vad in fata mea o bancnota de 100 de dolari, nu aveam voie sa o ridic, atunci am inceput sa ma rog fierbinte la Dumnezeu, si ce credeti, pe o raza de 1km in jurul meu, s-a facut marti."

miercuri, 2 noiembrie 2011

Romania, te iubesc... not!

Atazi m-a intepat inima... Pai si cum sa nu se intample asta cand bijuteria coroanei a fost atacata?!
Astazi mi-a fost ridicata masina, pentru ca desi era parcata in zona de Parcare stabilita prin semne de circulatie, stimabilii ocupati cu legea si ordinea, au gasit ca masina e parcata, la mai putin de 25 de metri de intersectie. Cred ca au masurat cu ruleta!
Si sa nu va aud cu prostii de genu' "da-i in judecata", ca va scuip!
E ok... daca ei cred ca au dreptate... ca unde'i lege, nu'i tocmeala, dar sa fie pentru toti!!! Si pentru ca asta nu se intampla... va doresc politailor sa fiti batuti la curu' gol cu cactusi! Cate doi de fiecare buca!
Ma gandesc ca, de la prima la ultima lege, in Romania nu reprezinta decat un apanaj al cretinismului!

Ma gandesc la politistii romani care, de la primul la ultimul, sunt niste dobitoci!
Ma gandesc la firmele de ridicari auto care, de la prima la ultima, sunt camatarii!
Ma gandesc la orice institutie, ce poate reglementa ceva, care de la prima la ultima, dovedeste incompetenta!
Aaaaa, da... sa nu uit... pentru fiecare zi de parcare in parcul auto, al firmei de ridicari de autovehicule, proprietarul plateste 320 de lei!!! Asta inseamna vreo 13 lei pe ora de parcare!!!
Si se intampla multe alte rahaturi in tara asta, doar ca nu le bagi in seama, decat cand te lovesti de ele... Dar pentru astazi, asta e frustrarea mea maxima.
 Romania, te iubesc! Da' abia astept ocazia, cand am sa fug de aici!

luni, 10 octombrie 2011

cine trage sforile?

   Pentru o secunda am fost vulnerabil. Bine, poate mai mult de o secunda, dar cine poate sti cat dureaza o secunda intr-o viata de gand. Asteptam in timp ce stam... In fata mi se stergeau frunze alungate de vant, in parbriz... Luminile aprinse, oameni in toate directiile, noapte peste tot, in urechi muzica de la Abba, si alei batatorite de mintile umblatoare. 
Am tresarit pentru o secunda... a trecut vremea soarelui sec si a verii, fade. Si poate as fi vrut in momentul ala, sa conduc pe cineva... oriunde. As fi vrut sa te trag de mana, la intamplare, pe tine care treceai. Iar tu m-ai fi rapus mai usor decat ar crede oricine! ...Sunt cald, in vremea asta rece... caci m-am prins in toamna asta ca o marioneta.

luni, 29 august 2011

Visul unui tren pierdut...




Imi doream sa nu mai pleci... ca sa mai stai! Caci uneori, poate nu spunem, nu gandim si poate nici nu facem cele mai bune lucruri, dar facem cum simtim. Azi a fost o zi buna... a fost o zi in care am facut ce am simtit. Azi insa n-am avut timp... n-am avut timp sa fac tot ce simt. Trebuia sa ma pierd prin oras, cum te-ai pierdut tu in mintea mea... Trebuia sa fie rosu la toate semafoarele... Trebuia sa te sarut mai mult si sa te strang in brate mai puternic! Trebuia poate, sa nu te las sa pleci... si trebuia sa nu mai vrei sa pleci! Trebuia.
...Poate data viitoare... cand mai cobori in gara noastra...

marți, 5 iulie 2011

Mainile intre maini...

Ce e fericirea?

Este fericirea o atingere, o adiere de vant, o lacrima, un suras? Fericirea e o stare... Fericirea e un cuvant in mintea celor norocosi.
Ca sa ma intrebi daca-s fericit, trebuie sa stii si tu si sa stiu si eu, ce fel de cuvant e asta.
Esti fericit cand te gandesti la cineva si esti constient ca macar sa-i atingi mana e la fel de greu ca un elefant pe o frunza?
Doi oameni, din doua lumi diferite, isi impart ganduri... Iti poate aduce bucurie un gand?
Te gandesti ca ai vrea sa-i saruti fie si un deget, si deja pui un zambet pe fata?
Tu nu intelegi ca ma gandesc la tine mai mult decat e bine? Nah, acum ca stii... gandul asta te face fericita?!...
Eu am nevoie de mai mult, am nevoie de o atingere si nu de-o adiere de idei ca sa pun tot zambetul ala nenorocit pe fata. Stiu sigur ca fericirea, de-o clipa sau de-o clipa mai mare, prinde viata cand strangi degetele intre degete si mainile intre maini... Poti sa ma faci fericit?!
Capata acum, aceste zile trecute, vreun sens?
                                     
                                                 

duminică, 26 iunie 2011

A fost o vremea...




                                                                                    
                                                                                             




                                                                                                                

                                                                                                                

 




“ Am spus-o intotdeauna: singur, nu fac doi bani . Trebuie sa iubesc nebuneste pe cineva sau ceva, ca sa nu ma simt gol si fara rost, ca un bostan uscat, uitat in porumbiste dupa cules. Asa sunt eu croit".
                                   Panait Istrati

                                                                                                           



                                                                               Oamenii astia... nu mai fac iubirile ca altadata...